Mă numesc Teo și nu am visat niciodată să fac tricouri.
Ba mai mult decât atât, de cele mai multe ori când se întîmpla să visez,
oamenii îmi apăreau fie goi, fie purtau diferite tipuri de îmbrăcăminte
(geci,cămăși,bluze,sacouri) dar …nici urmă de vreun tricou.
Bine, exagerez. Uneori se întâmpla să nu aibă nici mâini sau ombilic,
însă lipsa tricourilor devenise o constantă în universul meu oniric.
Obișnuiam să îi scriu prietenei mele diverse bilețele
cu tot felul de jocuri de cuvinte.
Uneori bilețelele se dovedeau a fi interogative și termic- nutriționiste
(“Câte calorii și fier, are un calorifer?”),
alteori se camuflau în declarații rutiero- florale,
ca atunci când i-am cumpărat un buchet de cale și i-am scris:
“Îmi ești dragă din cale-afară!”
Cu timpul am depozitat toate bilețele într-un borcan.
La un moment dat, borcanul a devenit prea mic.
Și atunci am realizat că unele cuvinte nu vor doar să fie citite.
Vor să fie purtate.
Așa a apărut Tricotivity …